Azi sunt de gardă...

 Azi sunt de gardă...

Astăzi sunt de gardă...din nou... E ciudat... Nu suntem nici la jumătatea lunii și este a treia gardă. De când s-a mai relaxat toată treaba asta cu pandemia urgența s-a umplut din nou, e un haos total acolo jos. Cu greu reușești să bei un pahar cu apă, de mâncat nici vorbă... Oare suntem supereroi? Cumva supraviețuim și așa...

Astăzi sunt se gardă...am senzația că îi supăr cu asta, cu tot acest amalgam de gărzi... Dar ei nu înțeleg că tot ce fac acum, că tot acest efort este pentru liniștea de mai târziu... Încerc să-i mulțumesc pe toți... Nimeni nu vede asta...nimeni nu vede că singura persoană pe care nu o mulțumesc sunt eu... Și toți sunt supărați pe mine, că ar trebui să fac mai mult, să depun mai multe eforturi, să muncesc mai mult, dar nimeni nu mă întreabă “Mai poți?”, “Mai ai resurse?”... cât voi mai avea...

Astăzi sunt de gardă... Am o pacientă de 84 de ani... A avut o viață grea, cu abuzuri în copilărie, un soț afemeiat, multă muncă și responsabilitate... Nu a renunțat niciodată, corpul a început să-i cedeze, dar e lucidă și luptă în continuare...

Astăzi sunt de gardă... Mai îmi apar pe Facebook postări cu copii bolnavi sau care acum sunt îngeri... Îmi rup sufletul în mii de bucăți... Apoi îi mulțumesc Cerului că al meu e bine, e sănătos... Abia aștept să ajung acasă să-l iau în brațe...

Astăzi sunt de gardă... Am obosit... Dar încă mai sunt ceva resurse, cât vor mai fi... 

Astăzi sunt de gardă... Și voi fi de câte ori va fi nevoie...

De ce am renuntat la "Dumnezeu"?

Da, am renuntat la "Dumnezeu" cu mult timp in urma. Am trecut de la momente de credinta frenetica pana la ateism, iar intr-un final am renuntat. Cum as putea sa cred in "Dumnezeul" lor, pe care ei il numesc iubitor si milostiv? Nu, "Dumnezeul" lor nu e nici bun, nici milostiv sau poate nici macar nu exista. Ma uit in jur la tot ce se intampla, la oamenii pe care ii intalnesc in fiecare zi si realizez ca totul e o iluzie. Nu exista bunatate, iar binele nu invinge niciodata. Nu oamenii buni stapanesc pamantul si nici macar nu sunt fericiti. Totul e o minciuna, o iluzie. Tot ce ne cere "Dumnezeul" lor de fapt ne afunda in mocirla, intr-o mizerie unde cei care mint, inseala, distrug sunt venerati. Am renuntat la "Dumnezeul" lor privind in jurul meu, am renuntat la el dupa rugaminti pierdute in neant, am renuntat la el cand am simtit falsitatea din glasul lor. "Dumnezeu" nu exista, e doar o plasmuire rece a unor minti perverse. De ce sa mai continui in bunatate si corectitudine cand asta nu te duce decat in jos? Am renuntat la "Dumnezeu" lor cu mult timp in urma, caci lumea este guvernata de alte forte si cu siguranta nu este ca in basme, iar viata este scena pe care se joaca o piesa cu final fericit pentru "rau"... Intotdeauna...

As fi putut sa fiu orice... dar am ales "mantuirea"

As fi putut sa fiu orice, dar am ales "mantuirea".
In seara puteam sa fiu avocat, asa cum imi spunea bunica, caci imi merge bine vorba atunci cand trebuie, sau jurnalist, asa cum m-au sfatuit atatia, caci imi place sa imi bag nasul acolo unde nu trebuie. Sau poate terminam "Literele", iar acum ma gandeam la numele altor personaje. Puteam sa fiu chimist, caci imi placea sa ma joc cu substantele, sa le schimb culorile, sa le vad cum trec din stare lichida in stare de precipitat atat de repede. As fii putut sa fiu orice, casnica, mama a 2, 3 copii, sotie devotata. Sau poate femeie de afaceri ce conducea o mica firma de cosmetice. Puteam sa fiu artist, sa ma joc cu forme si culori, sa vin la tine sa iti pictez viata si sa o fac mai vesela, sau poate detectiv, caci imi plac misterele... Dar am ales "mantuirea".
Sau cel putin asa am crezut la inceput... Am ales cu inima, caci daca alegeam cu capul as fi putut sa fiu orice.
Am ales sa imi petrec cei mai frumosi ani pentru altcineva decat mine, sa lupt, alaturi de alte cateva mii ca mine cu un sistem ce nu ne ofera mai nimic, un sistem ce prefera sa ne vada mai degraba ingenunchiati decat mandri, acel sistem ce ne face sa ne fie rusine sa spunem ce suntem. Am crezut ca imi aleg "mantuirea", "mantuirea" pentru niste pacate pe care nici macar nu le-am comis, dar am ales "condamnarea".
M-am "condamnat" sa fiu avocat, sa imi apar drepturile asa cum pot si cum stiu, sa apar drepturile cel napastuiti de soarta. Sunt si jurnalist, atunci cand vreau sa impartasesc cu voi ce stiu, dar si scriitor, caci altfel nu jurnalistul nu ar fi complet. La inceputul fiecarei zi sunt chimist, ma joc cu substante, cu solutii, le vad cum interactioaneaza intre ele, dar si cu noi. Sunt "casnica la locul de munca", "sotie devotata", dar nu am 2, 3 copii, am o sumedenie de"copii", am o "casa" pentru care imi sacrific familia, prietenii, pentru care uit de zilele de nastere ale parintilor, inlocuindu-i cu o "familie" mult mai numeroasa, sacrificand nopti si sentimente. Am propria mea "afacere", pe care o conduc cu bune si cu rele, asa cum stiu eu mai bine, am o "afacere" in maini, ce se numeste "viata". Sunt un artist, un artist desavarsit, ce nu are limite in ciuda regulilor stricte, un artist ce picteaza pe cea mai pretioasa panza in culori ce doar putini le pot vedea. Sunt un detectiv, ce se joaca cu puzzle-uri obscure, intunecate, ca la sfarsitul zilei sa le lumineze.
Am ales cu inima, crezand ca aleg "mantuirea", caci daca alegeam cu capul acum as fi putut sa fiu orice... Dar am gasit "condamnarea", "condamanrea" de a fi "nimic" pentru mine si "totul" pentru altii... Am ales "condamnarea" de a fi orice imi doresc... de a fi cea mai sublima si complexa creatura... "Condamnarea" de a fi MEDIC...  

DONATI SANGE! IGNORANTA UCIDE! IGNORANTA ARDE!

De ore bune cu totii urmarim acelasi eveniment... Atat de dureros, de sfasietor... Il privim din unghiuri diferite, din pozitii diferite si toti ne intrebam "De ce?", "Cine e vinovat?". Parerile sunt impartite, opiniile ajungand la extreme, cautand vinovatii inclusiv in divinitate. Si nu, nici un Dumnezeu nu are vreun amestec aici, nici macar vreun diavol. Singurul vinovat este omul si a lui ignoranta.

Dar nu scriu pentru a gasi un vinovat, nici pentru a lua apararea cuiva. Am alt mesaj de transmis.

Situatia acelor tineri este critica, este tragica. Un pacient ars prezinta in permanenta o stare instabila, ce se poate deteriora de la ora la ora, durerile sunt groaznice, iar impactul psihoemotional depaseste orice limita a imaginatiei noastre. Are nevoie de ingrijiri speciale, dar mai ales are nevoie de sange. Protocolul terapeutic implica indepartarea zonelor arse si grefarea ulterioara cu piele a acestora. Ambele tipuri de proceduri implica o pierdere de sange considerabila, cu atat mai mult cu cat acesti pacienti au suferit si alte traume in timpul tragediei din club. Este nevoie de o hemoglobina de cel putin 10g/dl pentru ca interventiile de grefare sa aiba succes, orice valoare sub aceasta limita ducand la scaderea sanselor de integrare a grefelor de piele si de vindecare a acestor pacienti.

Chiar daca nu puteti face prea multe pentru ei, macar faceti ce puteti. DONATI SANGE!!!! Indemnati-va prietenii si cunostintele sa o faca. Nu doar in Craiova sau Bucuresti, oriunde in tara! Tineti cont de faptul ca o punga de sange poate creste valoarea hemoglobinei unui pacient cu pana la 1g/dl. Pentru ei acel gram este vital. Pentru viata lor acea punga de sange este miracolul care ii duce mai aproape de reusita. DONATI SANGE! IGNORANTA UCIDE! IGNORANTA ARDE!

Nu fiti dintre cei ignoranti! DONATI SANGE!

"Iubim..."

Cumva... in insensibilitatea noastra, "iubim", "iubim" omul... Il iubim pentru ca il cunoastem atat pe interior, cat si pe exterior, il iubim pentru umanitatea lui, fara discriminare, fara resentimente...

"Iubim" adolescentul rebel, ce face un gest necugetat doar ca sa atraga atentia parintilor, "iubim" femeia usoara de la coltul strazii, ce si-a vandut de mult si trupul si sufletul diavolului, "iubim" batranul din fata magazinului, ce ne cere marunt zilnic pentru paine, ca apoi sa-i bea in primul birt. Si da! "Iubim" tanarul, ce avea un viitor luminos in fata lui, dar l-a schimbat pe droguri, "iubim" fata, studenta eminenta, ce a clacat intr-o seara si a fugit sa se alature unei secte necunoscuta ochilor obisnuiti... Da! Ii "iubim" pe toti, indiferent de religie, de politica, de culoare, de convingeri, saraci si bogati de o potriva, tatuati pe fiecare centimetru de piele sau mutilati in urma accidentelor... Ii iubim in egala masura...

Le dam la fiecare o parte din sufletul nostru atunci cand pleaca, caci noi ii cunoastem atat pe interior, cat si pe exterior, pentru ca stim ca daca indepartam pielea sunt toti la fel, pentru ca sangele este rosu pentru fiecare dintre noi. Pentru ca nu iubim omul, cat iubim umanitatea lui, sufletul lui, aceea scanteie ce aprinde focul vietii si o face sa curga mai repede ca un rau involburat pe timp de furtuna napraznica, iubim dorinta lui de a trai, de a lupta, de a-si duce calatoria la capat, de a o incheia cu demnitate, chiar si in tumultul evenimentelor. Iubim sclipirea lor din ochi si zambetul fugar, mangaierea mamei pe crestetul copilului, povestile usor stalcite ale tatalui, lacrima de pe obrazul indragostitului, durerea amara a unei vaduve, dragostea sincera a celor ce s-au regasit, si toti sunt frumosi...caci, cumva, in insensibilitatea noastra, si noi... suntem tot oameni...  

SALVEAZA O VIATA! DONEAZA SANGE!!!

RECONSTRUCTIA MAMARA PRIN ENDOPROTEZARE A DEMARAT IN CRAIOVA

Subprogramul National de Reconstructie Mamara dupa Afectiuni Oncologice a demarat in cadrul Clinicii de Chirurgie Plastica din Craiova - Spitalul Clinic Judetean de Urgenta. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate finanteaza endoprotezele ce pot fi utilizate in reconstructia mamara dupa operatiile pentru cancer mamar.

Pana la sfarsitul anului 2014, 10 paciente pot beneficia de reconstructie mamara prin endoprotezare. Detalii se pot afla pe Clinica de Chirurgie Plastica si Reconstructiva a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Craiova.